Romane – avantaje și dezavantaje

Romane - avantaje/dezavantaje

Cititul este un factor vital în dezvoltarea noastră personală. Citind beneficiem de îmbogățirea vocabularului, a imaginației etc. Personal, prefer să citesc romane decât orice altceva. Mereu am preferat poveștile în care acțiunea se întinde pe multe pagini. Parcă nu are niciun farmec dacă se termină în 10-20 de pagini. Probabil din acest motiv prefer mai mult serialele decât filmele. Un roman poate să-ți capteze atenția mult mai repede decât orice alt tip de creație. Cititul de romane poate rezolva rapid problema plictiselii. Sunt zile în viața oricărei persoane în care are mai mult timp liber decât are de obicei și probabil nu știe cum să-l folosească. Cititul unui roman poate rezolva această problemă, deoarece nu-l vei termina prea rapid. Dintre toate categoriile, un roman polițist bun reușește întotdeauna să-mi ocupe tot timpul liber pe care-l am la dispoziție. Dezavantajele le putem întâlni în acele romane care te plictisesc. Am întâlnit astfel de cărți pline de detalii inutile care parcă vor să te forțeze să adormi.

Top cărți educație financiară

books3.JPG
Cărți – Educație financiară

Sunt o mulțime de cărți care te pot educa în acest domeniu de activitate. Voi încerca să fac un top cu unele dintre cele mai bune cărți (din punct de vedere subiectiv) ce vorbesc despre educație financiară:

Secretele minții de milionar – T. Harv Eker

Cartea susține ideea că în jurul tău ar trebui să fie oameni optimiști și de succes pentru a te influența într-un mod pozitiv și a te ajuta în drumul spre succes. Ideea este simplă: este mai bine să fii prostul dintr-un grup de deștepți decât singurul deștept dintr-un grup de proști.

De la idee la bani – Napoleon Hill

Aceasta pare a fi cartea pe care orice antreprenor ar trebui să o citească și să o aibă în bibliotecă. Aceasta este “The one”. Această carte se învârte în jurul întrebării: “Ce determină o persoană să aibă succes?”.

Gândirea milionarului american – Thomas J. Stanley și William D. Danko

Americanii sunt unii dintre oamenii cu o stabilitate financiară incredibilă. Cartea a fost un bestseller în jurul anului 1996 și a reușit să schimbe gândirea și viața a milioane de oameni într-un mod mai mult decât bun. Autorul încearcă să distrugă mitul conform căruia bogăția aparține selectiv unei elite. El răspunde la diferite întrebări cum ar fi : Cine sunt bogații acestei țări? Ce faci ei? etc.

Nemernologia

nemernologia

Astăzi vreau să vorbesc despre o carte din domeniul “Dezvoltare personală” și anume despre cartea numită “Nemernologia“, scrisă de Steven B. Green, Dennis LaValle, Chris Illuminati. Din punctul meu de vedere nu este o carte pe aceeași undă cu principiile pe care mi-am propus să le urmez în viață, dar sunt și părți interesante pentru care merită citită. După cum probabil v-ați dat seama din titlu, cartea are intenția de a ne învăța să fim niște nemernici. “De ce? Foarte simplu. Nemernicii conduc lumea.” . De asemenea pentru a ști la ce să vă așteptați de la această carte la un moment dat ne este explicat și termenul de “nemernic”: “Un nemernic obține tot ce își dorește pe când un idiot este scos pe ușă afară”. într-adevăr dacă ești unul din nemernicii descriși de această carte foarte posibil să obți în mare parte tot ce îți dorești. Eu unul vă recomand să o citiți, chiar dacă nu vă veți asocia cu tot ce vă prezintă cartea. Vă veți da seama de multe lucruri interesante, probabil veți începe să cunoașteți mult mai bine persoanele care vă înconjoară sau poate chiar hotărâți să vă schimbați puțin și comportamentul. Totul depinde doar de voi și de alegerile pe care le faceți.

Iliada

Iliada

Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeele sale, Iliada și Odiseea, tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare.

Ahile întruchipează virtuțile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul și nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și apăra cetatea; este iubitor de pace și de rațiune. Figurile celor doi eroi reies și din cuvintele pe care și le adresează înainte de luptă – procedeu des folosit de Homer pentru caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase și jignitoare, în timp ce Hector vorbește calm și măsurat. Poetul își caracterizează eroii și din câte un epitet frecvent legat de numele personajului respectiv, de exemplu “șoimanul Ahile”.

Războiul Troiei durează de aproape zece ani. Se confruntă astfel aheii veniți din toată Grecia cu troienii și aliații acestora. În fața cetății fortificate, sute de nave de asediatori se află întinse pe plajă și le servesc drept tabără.Într-un final, după toți acești ani de chin, grecii reușesc să cucerească Troia reușind să intre în cetate prin intermediul Calului Troian(invenția lui Homer care i-a păcălit pe troieni să introducă câțiva greci în cetate).

Ubik

Ubik

Ubik este un roman ce aparține scriitorului american Philip K. Dick.Publicat inițial în anul 1969, romanul a fost denumit de revista Time ca fiind unul dintre cele mai bune 100 de romane scrise în limba engleză publicate din 1923. Criticul Lev Grossman l-a descris ca fiind o poveste horror profund neliniștitoare, un coșmar din care nu vei fi niciodată sigur că te-ai trezit. Ba mai mult, Philip K. Dick este numit Shakespeare pentru literatura SF, opera lui reprezentând una dintre cele mai puternice expresii ale societății spectacolului. Acesta a fost primul scriitor care într-adevăr s-a jucat cu minte cititorului și l-a făcut să se gândească la percepțiile oamenilor. Ubik reprezintă o călătorie absolut fascinantă și uimitoare, ce se sfârșește în cele din urmă cu o salvare întru eternitate. Datorită puzderiei de elemente comice, teme grave, dar și subiecte SF foarte provocatoare din punctul meu de vedere, cartea este o lectură obligatorie pentru fanii de azi și de mâine ai scriitorului și nu numai. Pentru cei care vor să o citească, există și câteva traduceri ale cărții în limba română. Eu, personal, recomand această carte. Numai din descriere vă puteți da seama că este o carte genială, capabilă să vă capteze atenția și să vă ocupe o mare parte din timpul vostru liber dacă decideți să o citiți.

Pamela

carte
Pamela

Scrisă în 1870 de Samuel Richardson, Pamela este unul dintre cele mai cunoscute romane epistolare și are meritul de a stabili pentru prima dată o legătură strânsă între cititor și personajele sale. Scris la persoană întâi , romanul este concentrat pe sentimentele, impresiile și experiențele unei tinere femei, Pamela. Romanul abundă de diverse teme care se mai regăsesc încă în viața cuplurilor de azi, chiar dacă în alte nuanțe. Dragostea este unul din ele, fie ea romantică, de familie, frățească sau chiar dragostea falsă. Păstrarea virtuții este una din temele centrale. Pamela se împotrivește încercărilor de a fi sedusă de către boierul locului refuzând banii sau influența cu care încearcă să o cumpere. Se împotrivește unei relații extraconjugale deși îl iubește. Fiind membru al clasei de jos, Pamela se află în dezavantaj din punct de vedere social față de stăpânul sau și pare a fi o pradă ușoară abuzului sexual. Prin comportamentul sau, reușește să-l schimbe pe pretendent care, în final, nu o mai vede că pe un obiect sexual și îi declară dragostea sa.

De ce ar fi o astfel de carte relevantă astăzi? Citind românul “Fifty shades of Grey” de E.L. James am putut observa multe asemănări între cele două cărți deși una a fost scrisă în sec 18 iar cealaltă în zilele noastre. Amândouă sunt conservative și plasează bărbații în poziții de putere în timp ce femeile sunt încadrate în roluri tradiționale unde virtuozitatea este punctul cheie. Caracterul lor inocent le face atrăgătoare pentru sexul opus și par că sunt complet necunoscătoare în arta amorului. Căsătoria este premiul pe care acestea îl câștigă rezistând firii viclene a bărbaților. Ideea care rămâne din ambele texte este că femeile își pot defini identitatea doar devenind soții și mame, transformând caracterul pretendenților lor, aducându-i către un comportament mai moral și sănătos. Idee discutabilă, bineînțeles.

De ce mi-a plăcut “Caos Calmo”

 

Caos
Caos Calmo

Scris de italianul Sandro Veronesi, romanul “Caos Calmo” nu este doar un exercițiu de sinceritate ci și o carte foarte bine scrisă. Narațiunea este bazată pe joc , însă un joc cât e poate de serios , unde pionii sunt subiecte sensibile și actuale. Farmecul și intensitatea lecturii sunt întărite de asociațiile oximoronice dintre aspecte fundamentale ale vieții de zi cu zi. Relațiile dintre viață și moarte, moarte și sex, sfârșit (minciună) și început (adevăr), prezență și absență (lucrurilor, oamenilor) sunt înțelese bidirecțional.

 

Fluxul acțiunii este constant, se mișcă înainte și înapoi în căutarea unui echilibru care este ajuns abia la finalul narațiunii.

Prin felul în care este reprezentată acțiunea, accentul se pune pe reversibilitatea sau ireversibilitatea deciziilor pe care le luăm în viață. Finalul poveștii pare să susțină ideea că, în mod evident, o viață sinceră începe acolo unde încetăm să ne mințim și ne acceptăm așa cum suntem, rupându-ne de regulile convenționale ale unei societăți superficiale. Deloc surprinzător, Claudia, fetița lui Pietro (protagonistului principal), este cea care deschide ușa către acest drum, cu sinceritatea , istețimea și puritatea ei.

Limbajul este cu atenție ales și conceput, iar pe alocuri este explicit atingând chiar nuanțe hardcore, pentru a scoate în evidență tarele societății occidentale egoiste, individualiste și ipocrite, unde evenimentele au loc în mare viteză, deciziile se iau în grabă, iar viețile sunt trăite rapid fără o implicare reală în viață celor din jur.

Pietro, personajul principal, este un tip realizat profesional și familial, conform standardelor sociale și economice contemporane. Directorul unui canal TV popular, iubit de familie și cunoscuți, are o fetiță de zece ani și este convins că viața lui nu poate fi mai frumoasă … până când, într-o zi, aflându-se pe plajă cu fratele lui aude strigătele disperate ale unor femei aflate în pericol de a se îneca. Amândoi sar în ajutorul lor și le salvează. După ce situația se calmează cei doi se întorc acasă, unde Pietro își găsește soția moartă în grădină, din cauza unui anevrism.

De aici începe o criză personală. Pietro se simte vinovat că nu a fost alături de soția și fiica sa la nevoie și că, în schimb, a salvat viața altcuiva. Criza extistențială se declanșează când Pietro se dovedește incapabil să sufere și să-și plângă soția pierdută într-un mod atât de neașteptat. Se închide într-o “bulă”, unde așteaptă cu calm să fie “lovit” de o suferința insuportabilă. Acest lucru însă nu se întâmplă. “Bula” este și o metaforă pentru mașina lui, în care decide să o aștepe pe Laudia, zi de zi,  în față școlii. Deși renunță la viața socială și profesională cum o știa până atunci – din teama de a nu-i fi aproape fiicei sale la nevoie și din dorința de a fi alături de ea atunci când “lovitura” va veni pentru amândoi – Pietro are acum timp să îi observe cu atenție pe cei din jurul său. Începe astfel un process fascinant de descoperire, înțelegere și acceptare a eșecurilor personale. Pietro nu doar înțelege viețile imperfecte a celor din jur ci le și acceptă descoperind înțelesuri noi in relațiile cu semenii săi.

Cheia cărții o reprezintă incapacitatea sa de a înțelege că fetița sa trece deja prin trăirile inevitabile cauzate de despărțirea bruscă de mama sa, iar acest lucru se întâmplă pentru că nu găsește tăria psihică și de caracter de a acceptă că moartea soției sale nu îl afectează pe cât crede el că ar trebui, deoarece nu a iubit-o asa cum ar fi meritat. Este o pagină goală pe care trebuie să o accepte și să își continue viața conform  unei înțelegeri superioare  celei de până în acel moment.

Relațiile dintre oameni, fie că sunt de iubire, fizice, sociale sau profesionale nu își găsesc implinirea decât acolo unde timpul nu este irosit în grabă ci trăit moment cu moment, în căutarea unui echilibru fragil și a unor emoții genuine.